Mesaj către pensionarii militari

Inchei serialul postărilor tematice, parte a ”pregatirii aperceptive”, cu mesajul către pensionarii militari.

Camarazi,

Când am pornit, alături de câțiva rezervisti inimoși, acum mai bine de un an, campania de informare și mobilizare, am crezut că va fi ușor. ”Floare la ureche”, mi-am zis. Păi ce noi suntem ciobani ori transportatori ori (cu scuze, pentru toate categoriile socio-profesionale)…noi, suntem militari! Si când s-o da semnalul, ne adunăm în număr mare și acționăm coerent, ca un tot unitar (indiferent de asociație, sindicat ori federație), inclusiv cei neafiliați. Și arătăm societății românești cât suntem de capabili, de uniți, de fermi. Dar, m-am dezumflat repejor. În numai câteva luni, am înțeles că suntem prea diferiți, prea dezbinați, prea indiferenți, prea egoiști, prea aroganți, prea orgolioși, prea toleranți, prea debusolați, ba și cusurgii, cărcotași și…mă opresc aici…

Am ajuns, în această perioadă, să retrăim criza, pe care cei mai mulți am considerat-o depășită, din 2010, când a început coșmarul umilințelor noastre. Mulți au avut pensiile tăiate, a început sarabanda recalculărilor, iar cei mai năpăstuiți am ajuns pe băncile tribunalelor. În loc sa ne dovedim spiritul de castă, indispensabil în breasla noastră, multi (parcă totuși prea multi!!) și-au băgat capul între umerii și s-au făcut că plouă. Așa am ajuns, peste noapte, ”asistați sociali”. Cu excepția SCMD și a câtorva ”smintiți”, marea masă a rezerviștilor a aplicat principiul militar al economiei de forțe și mijloace. Au stat la căldură și au chibițat. Unii au fost foarte combativi…pe Facebook. Ba unii, au mai atacat și pe la spate, adică mișelește, dinamitând încercările de stopare a abuzurilor. Mulți, cu ignoranță, au redus totul la ”pensiile nesimțite”, dar au uitat de onoare și demnitate. Asta e deja istorie și sper că am înțeles cu toții că lucrurile nu mai pot continua așa. Astazi, frustrarea se generalizează, iar viitorul nu e prea strălucit pentru militari. Nici chir pentru cei cu pensii mari, aparent confortabile. Și astea pot dispărea…peste noapte…Olguța are soluții!!

Camarazi,

Privim atitudinea cu care sunt primiti militarii americani le intoarcerea acasa, din teatrele de operații. Mi se zbarlește părul cărunt, când văd cum sunt apreciați și respectați. Ba chiar aplaudați! Crede cineva că acest lucru se datorează salariilor mari (eu aș zice, decente și corecte!!) ori pensiilor ”nesimțite”? Nu! Se datorează, în principal, blazonului câștigat de militari (respectat ”dogmatic” de societate!!), prin ONOARE și DEMNITATE.

Noi, pensionarii militari români, mulți încă în putere, dar cam leneși (nu am spus lași!), trebuie să ne hotărâm dacă acceptăm actuala stare de lucruri sau ne implicăm pentru schimbarea ei, pentru conservarea drepturilor căștigate și meritate de la A.I. Cuza încoace. Iar pentru asta, nu e nevoie să pornim tancurile, nici să ridicăm puștile din rastel, ci doar să fim uniți, fermi, consecvenți, perfect adaptați ”dușmanului” comun. Ba, dacă avem cu CINE, poate să ieșim, cu medicamentele în buzunar, sprijiniți în baston, dar cu ținuta decentă și atitudinea militărească (scoasă de la naftalină!), plimbându-ne prin locurile ”potrivite”, conform planurilor de măsuri.

”Conducerea de partid și de stat” a avut grijă să ne distrugă conducătorii militari. Pe unii i-a băgat în pușcării, pe alții i-a avansat atât de mult încât le-a paralizat voința și leadership-ul. Dar mai avem generali nepătați, stimați și apreciați de foștii subordonați, care trebuie să-și asume unirea eforturilor noastre și coordonarea acțiunilor necesare redobândirii onoarei și demnități breslei, a drepturilor meritate.

Camarazi,

Dacă intersele și obiectivele converg, dacă feedback-ul pensionarilor militari este corespunzător, de data asta, adică ACUM, poate fi ”floare la ureche”. Mâine poate fi prea târziu!

Cu stimă,

Col.(r) Edmond MILEA

Mesaj către politicieni și guvernanți

Mă adresez, cu lehamite dar îndârjire, politicenilor și guvernanților care în numai 27 de ani au distrus și vândut Țara, cu oameni și bogății, cu pământuri și păduri, cu tradiții și cultură, cu tot. Astăzi, așa cum spune profesorul Ilie Șerbănescu România a ajuns ”o colonie la periferia Europei”, iar argumentele sale sunt irefutabile.

Acum cunoaștem amploarea dezastrului. Sub regimurile voastre incompetente sau profund interesate, trădătorii de Țară și Neam, ciocoii vechi și noi ai democrației originale și-au făcut de cap. Nu pot să nu-mi imaginez unde ar fi trebuit sâ fim ca Țară, dacâ cele 2000 de miliarde de dolari (!!!) furate în anii voștri de huzureală s-ar fi transformat în șosele și autostrăzi civilizate, școli și spitale moderne, educație și cultură de calitate, agricultură și industrie competitive, dar și în salarii și pensii decente. Studiile prezentate de specialiști arată că potențialul Țării, bine administrat și guvernat, putea să asigure, în zilele noastre, salarii medii de 2000-4000 de euro și pensii minime de 800 de euro. Dar voi, cei care ați guvernat sau ați mimat parșiv opoziția, ați preferat să distrugeți mii de întreprinderi, fabrici, uzine, combinate, ferme, căi ferate, sisteme de irigații, ați defrișat pădurile și nu numai. Lista păcatelor voastre e nesfărșită.

Dar nu v-ați mulțumit să distrugeți doar Economia Româneasca! Ați distrus Școala și Cultura Românească! Ba și Cercetarea Științifică! Ați distrus Sănătatea! Ați subjugat Justiția și Serviciile Secrete! Ați distrus Armata Țării și Sistemul de Apărare! Toate, cu prețul îmbogățirii fără măsură…a voastră și a oligarhiei pe care o slujiți cu obediență! Nu v-ar mai ajunge, nerușinaților!

Ați distrus speranța că în România se va trăi bine vreodată. Ați pauperizat și alungat populația peste granițe. Ați compromis viitorul generațiilor următoare…poate pentru sute de ani… Din păcate, nu ați fost singuri, ci ajutați de cozile de topor ale neamului…multe, prea multe… Ba chiar și de noi, cetățenii de rând care v-am tolerat. Iar pentru asta, regret amarnic.

Voi, politicieni corupți și tradatori, ați votat legi antinaționale și în defavoarea cetățeanului normal. Dar v-ați creat permanent privilegii și v-ați protejat reciproc, puterea și opoziția deopotrivă. Ați creat dezechilibre și ați divizat societatea, sacrificând adevaratul interes național. Ați mințit cu nerușinare și ați pacălit în mod parșiv alegătorii. Dar nu cred ca ați reuși (încă) să distrugeți spiritul libertății și al dreptății.

De aceea, vouă, politicienilor și guvernanților, vremelnici și ticăloși, vă spun atât, cu versurile poetului George Coșbuc:

”N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
…………………………………………..

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
……………………………………………..
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!”

G.Coșbuc - Noi vrem pământ

Col.(r) Edmond MILEA

Mesaj către militarii din asociații, sindicate, federații, ligi și organizații de ”ramură”, precum și către conducătorii lor vremelnici

Camarazi,

Traiectoriile diferite ale carierelor noastre militare se reîntâlnesc, după decenii de muncă și schimb permanent de generații, într-o puzderie de ”bisericuțe” (una devenită ”catedrala mântuirii militarilor”). Multe, exagerat de multe. Fărămițate. Unele pentru fiecare armă și specilitate, pentru fiecare garnizoană, pentru fiecare categorie de militari. Altele (cele ”naționale”) atot-cuprinzătoare și atot-reprezentative, într-o permanenta cursă concurențiala pentru obținerea și menținerea supremației. Dar toate, cu nobilul obiectiv statutar (declarat!) de apărare a intereselor militarilor, de regulă, în rezervă și în retragere.

Astăzi suntem în fața unei crize identitare aprige. Naționalismul și patriotismul au fost aruncate în derizoriu. Cariera militară e batjocorită continuu. Misiunea Armatei române de apărare a Țării a fost compromisă. Pentru că, în fapt, războiul pentru independența României  a fost pierdut, iar Armata nu a reacționat. Mai mult, atitudinea puzderiei de asociații, organizații, federații etc. se rezumă, în continuare, la adrese scrise, memorii, colocvii și simpozioane, prin care se proslăvesc reprezentanții puterii, care într-o scârbă congenitală mai avansează un colonel la gradul de general sau mai aruncă cu dispreț libidinos o stea pe umerii deja gârboviți (deja de constelații) ai altui general. Și nu ar fi nimic rău dacă aceștia ar fi dintre cei care au demnitatea și onoarea gradului respectiv, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea organismului militar, la perpetuarea tradițiilor frumoase, iar în urmă au lăsat o dâră pozitivă. Dar nu se întâmplă așa, de regulă. Conducătorii acestor formațiuni trebuie să-și continue apucăturile și metehnele prin care și-au clădit cariera, de parcă sunt veșnici si de neînlăturat. Membri simpli, normali și de bună credință (mulți la număr) se lasă antrenați în acest joc murdar, probabil, din nevoia socializării sau uneori pentru o țuică si o ciorbă ”servite” alături de foștii camarazi. Iar pentru ca ”la masă nu se vorbește”, aceștia validează, prin pasivitate, decizii care nu au nimic comun cu cei ce au nevoie să fie reprezentați…adică cei discriminați, purtați inutil pe drumuri, privați de drepturi meritate și câștigate.

Sindicatul militarilor, din când în când, mai ”pune” de un protest, transformat uneori într-un spectacol nedemn pentru militari și de la care mulți preferă să lipseasca. Ceva e putred și în SCMD și nu se mai poate.

Martirii se întorc în morminte. Veteranii își așteapta ”ajutorarele sociale”. Iar noi, ne lamentăm continu pe platforme social-media și trimitem mesaje disperate politicienilor trădători și parșivi, așteptând ”să cadă pară măleață…”

Acesta e tabloul pe care îl văd eu, iar în lipsa unității conceptuale și de acțiune, militarii activi, în rezervă si retragere nu mai sunt reprezentați de nimeni. Un tablou al orgoliilor nemăsurate și interminabile, de multe ori ale unor mediocri frustrați, dar împăunați cu galoane nemeritate, care după ce au jefuit unitățile subordonate (unii chiar au distrus cariere), în loc să se ascunda în vilele lor somptuoase și să dispară din prim plan, se înfig în fruntea asociațiilor și federațiilor pentru ”a mai ciupi ceva”. Unii au ”microbul” șefiei și sunt în stare să facă asociații diferite în Ghencea 1, 2 și 3. Iar noi îi tolerăm?! Panâ cand?

Îi indem, cu respect și considerație, pe membri acestor organizații să ridice capul și cu demnitate militară să stopeze obediența și fațărnicia, duplicitatea și impostura. Pentru că nu ne mai permitem să mimăm reprezentarea.

Camarazi,

Cereți imperativ unificarea mișcării rezerviștilor pentru reprezentarea noastră corectă și eficientă în fața autorităților. Este nevoie mai mult ca oricând de o voce unitară, de o atitudine fermă, de implicarea tuturor pentru apărarea onoarei și demnității noastre, a breslei militare în ansamblul ei. Acceptați dialogul, dovediți deschidere și adoătați o atitudine constructivă. Altfel, vom muri pe limba (a se citi ”mâna”) noastră!

Col.(r) Edmond MILEA

Mesaj către militarii în activitate

Dragii nostri colegi militari mai tineri,

Vă vorbesc în numele și la cererea unor militari in rezerva si in retragere, parte dintre cei care v-au fost poate șefi, instructori, ba unii chiar mentori. Vă vorbesc și în numele profesorilor militari, care cu rabdare si abilitate v-au ajutat să vă împliniți cariera, să evoluați și să ajungeti în funcțiile pe care le-am ocupat, în urmă cu ceva vreme noi, pensionarii de astăzi, funcții și atribuții pe care, cei mai mulți dintre noi, le-am îndeplinit cu onoare și demnitate, cu responsabilitate și profesionalism. Vă vorbesc și în numele meu, care m-am străduit să fiu corect, să las în urmă lucruri trainice, cu care să mă mândresc. Pentru cei dintre noi care nu s-au ridicat la nivelul dorit și au comis greșeli față de colegii și subordonații mai tineri, îmi cer respectuos scuze.

Mă adresez, în special celor care i-au uitat sau îi ignoră cu bună știință pe cei mai vărstnici, mulți deveniți pensionari și vă mărturisesc că nu poate fi ceva mai mizerabil decăt să-ți desconsideri înaintașii. Trec peste lehamitea pe care o simțim când pășim pe poarta unui centru militar pentru rezolvarea unei probleme, peste indiferența cu care suntem pasați de la o structură la alta, peste privirile de pe holurile spitalelor și policlinicilor, peste aroganța cu care este ”pleznită” peste față o întreagă promoție de liceu militar (n.b. 1976 Breaza) de un comandant vremelnic și vă confirm că am receptat mesajul unei părți a generației voastre mai tinere, cum că: ”ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul”, dar vă asigur că faceți o mare greșeală.

Mă adresez, de asemenea, celor care ar trebui să ne reprezinte interesele, în special din categoria denumită de unii ”juriști și finanțiști” și care ne-au adus în război cu instituția pe care am servit-o decenii întregi și de care ne-am simțit legați. Acești colegi mai tineri, poate prea obedienți și cam fără minte și bun simț, ne-au purtat pe holurile tribunalelor și prin sălile de judecată, ca pe infractori, iar pe unii i-au trimis mai repede în locuri cu ”liniște și verdeață”. Aceștia continuă să zăpăcească zeci de mii de oameni, pensionari militari e drept, să ne agite bătrânețile, să ne șubrezească prematur sănătatea, să ne pună pe drumuri cu contestații, memorii, cereri ș.a. Acestora le spun că ar trebui să le fie rușine și că își vor da seama cât rău au făcut abia când bumerangul măsurilor lor de-a dreptul tembele (scuze, dar nu găsesc alt termen mai blând) îi vor lovi direct si în plin. Pentru că nu sunt nemuritori și veșnici, iar peste o vreme vor deveni (ce să vezI?) pensionari. Oare cât de obedient și/sau inconștient poți să fi și să-ți tai singur craca de sub picioare.

Îi salut respectuos pe cei ce nu fac obiectul paragrafelor 2 și 3 și care nu au rupt legăturile dintre generații, care își mai sună foștii colegi ori șefi cu prilejul unor aniversări, ba chiar fără motiv. Vouă, vă multumesc colegi mai tineri și vă doresc să ajungeți la vârsta noastră fără trece prin umilințele cunoscute de noi. Apropos! Vă așteptăm alături de noi să ne mâncăm ”mălaiul”…împreună…ăla pe care ni-l servesc cei îndrituiți astazi cu prerogativele conducerii…

Până atunci numai bine și să serviți cu onoare Armata Română!

Col.(r) Edmond MILEA

Scurta prezentare a initiativei

Obiectiv Fundamental

Unirea tuturor asociatiilor, federatiilor, sindicatelor, organizatiilor si a militarilor neafiliati sub o platforma comuna si unitara, menita sa asigure respectarea drepturilor militarilor activi, in rezerva si in retragere, apararea onoarei si demnitatii militare si a Armatei Romane.

In vederea pregatirii si desfasurarii actiunilor specifice, prezentam mai jos, principalele activitati si masuri. Responsabilitatile si termenele de indeplinire vor fi stabilite ulterior.

1.      Constituirea grupului de initiativa, mediere si negociere (componenta, loc de intalnire, program de lucru, organigrama, diagrama de relatii, comunicatii, secretariat, atributii etc.); identificarea celei mai potrivite forme de oficializare si actiune; desemnarea coordonatorilor zonali si locali;

2.      Organizare la nivel local si zonal;

3.      Strangerea semnaturilor pentru reprezentativitate (model tabel cu adeziune, organizare, modalitate de preluare a semnaturilor si centralizare-daca nu avem peste 25.000 de semnaturi, ne pierdem timpul mai departe!!); de verificat daca pot semna militarii activi!!

4.      Intocmirea listei cu organizatiile militarilor din Sistemul National de Aparare;

5.      Planificarea intalnirilor (bilaterale) cu asociatiile militare si organizarea unei Consfatuirii Nationale (”varf de lance”/coordonator: AORR sau FMR);

6.      Semnarea unui protocol de colaborare si coordonare intre toate organizatiile rezervistilor;

7.      Infiintarea si operationalizarea platformelor proprii de comunicare: blog, canal Youtube, Facebook, ziar online si altele;

8.      Elaborarea planului de comunicare, protectie si difuzare a informatiilor (cenzura pentru datele si informatiile interne, ale ”breslei”);

9.      Realizarea videoclipurilor (interviuri, declaratii, comunicate ale unor personalitati si structuri militare, dezbateri tematice);

10.  Realizarea documentelor de propaganda (adrese catre oficialitati, memorii, carti, monografii, analize/sinteze, informari, poezii, epigrame, nuvele etc.);

11.  Pregatirea si desfasurarea actiunilor de protest:

i)        Faza 1 (nationala): CPS, MapN (similare), Guvern, Parlament, Presedintie, BOR

ii)      Faza a 2-a (internationala): Ambasada SUA, Comandament NATO din Romania (NFIU)

iii)    Faza a 3-a (internationala): Bruxelles, Mons (SHAPE), Washington

Codul Militarului se doreste a fi un Cod Etic al Breslei, care sa-l vizeze pe militar, la nivel individual, sa-l intareasca, sa-l oblige si sa-l protejeze, de la intrarea in Armata si pana la moarte. Continutul si forma Codului trebuie sa reflecte specificitatea profesiei sa impiedice abuzurile, discriminarea, lezarea demnitatii intre militari, sa incurajeze spiritul de casta si sa asigure sprijinul reciproc.

Fata de cele prezentate, pe scurt, asteptam comentarii si propuneri constructive.